Abstract:
Ioan Bianu (1856-1935) a fost filolog, bibliograf si istoric literar. Urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie si Litere din Bucuresti (1876-1881). In urmatorii doi ani isi continua studiile la Milano si Paris, cercetand totodata modul de organizare si functionare a marilor biblioteci. Revenit in tara, este profesor la Liceul „Sf. Sava", apoi, din 1901, preda istoria literaturii romane la facultatea pe care o urmase. Cea mai mare parte a vietii si-o consacra insa Academiei Romane si, in special, Bibliotecii Academiei Romane. Numit in 1879 in postul de „scriitor-arhivist-bibliotecar", Bianu prelua un modest fond de carti si manuscrise depozitat la intamplare, pentru ca, dupa ce fusese mai multe decenii director (1884-1935), sa lase posteritatii un adevarat tezaur national, constituit din sute de mii de volume, manuscrise, periodice, stampe si fotografii, colectii numismatice, adapostit intr-o cladire adecvata. In plus, a fost permanent preocupat sa scoata la lumina piesele putin cunoscute sau rare, prin editarea si comentarea lor. In 1895, el pune bazele bibliografiei generale romanesti, proiectata dupa criterii stiintifice si realizata doar partial in timpul vietii sale. Numele sau este legat si de elaborarea Dictionarului limbii romane, ca secretar, vreme de o jumatate de secol, al comisiei raspunzatoare de aceasta opera.
Bianu are o remarcabila opera de filolog si cercetator al istoriei literare, axata pe cateva directii principale: editarea de texte vechi - Psaltirea scheiana, cateva tiparituri coresiene, in colectia Texte de limba din secolul XVI. Pagini de veche scriere romaneasca (in colaborare cu N. Cartojan); editarea, insotita de studii substantiale si note, a unor importante opere - Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, Predici de Antim Ivireanul, poeziile lui V. Alecsandri.
Description:
Psaltirea Scheiana a fost tiparita la Bucuresti, in 1889, dupa manuscrisul din 1482, sub ingrijirea profesorului Ioan Bianu, bibliotecarul Academiei Romane. Manuscrisul a fost proprietatea lui Gheorghe Asachi, trecand apoi in posesia lui Sturdza Scheianu, un mare bibliofil, care si-a daruit intreaga colectie Academiei Romane in 1884. Numele de Scheiana i s-a dat fiindca a fost gasita in Biblioteca din Scheii Brasovului. Textul cuprinde Psalmii lui David si cantarile adaugate de obicei in urma psalmilor (8 cantari ale lui Moise în care se cuprind: Rugaciunea Anei, mama proorocului Samuel, Cantarea lui Isaia proorocul, Rugaciunea lui Iona Proorocul, Cantarea Prea Sfintei de Dumnezeu Nascatoare, dupa care urmeaza Rugaciunea proorocului Zaharia), incheindu-se cu simbolul atanasian al credintei. Aceasta Psaltire face parte din textele maramuresene sau rotacizante. Autorii lor sunt de origine din maramures, ceea ce explica fenomenul rotacismului: in cuvintele de origine latina litera n este inlocuita cu r. Pentru ca traducatorii se tin prea aproape de originalul slavon, textele sunt greoaie, aproape de neinteles. Lucrarea este tipărita pe o pagina cu litere chirilice, iar pe pagina opusa cu litere romanesti.
