Psaltirea Scheiana (1482). Mss. 449 B.A.R. Tomul I: Textul in facsimile si transcriere cu variantele din Coresi (1577)

Abstract

Ioan Bianu (1856-1935) a fost filolog, bibliograf si istoric literar. Urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie si Litere din Bucuresti (1876-1881). In urmatorii doi ani isi continua studiile la Milano si Paris, cercetand totodata modul de organizare si functionare a marilor biblioteci. Revenit in tara, este profesor la Liceul „Sf. Sava", apoi, din 1901, preda istoria literaturii romane la facultatea pe care o urmase. Cea mai mare parte a vietii si-o consacra insa Academiei Romane si, in special, Bibliotecii Academiei Romane. Numit in 1879 in postul de „scriitor-arhivist-bibliotecar", Bianu prelua un modest fond de carti si manu­scrise depozitat la intamplare, pentru ca, dupa ce fusese mai multe decenii director (1884-1935), sa lase posteritatii un adevarat tezaur national, constituit din sute de mii de volume, manuscrise, periodice, stampe si fotografii, colectii numisma­tice, adapostit intr-o cladire adecvata. In plus, a fost permanent preocupat sa scoata la lumina piesele putin cunoscute sau rare, prin editarea si comentarea lor. In 1895, el pune bazele bibliografiei generale romanesti, proiectata dupa criterii stiintifice si realizata doar partial in timpul vietii sale. Numele sau este legat si de elaborarea Dictionarului limbii romane, ca secretar, vreme de o jumatate de secol, al comisiei raspunzatoare de aceasta opera. Bianu are o remarcabila opera de filolog si cercetator al istoriei literare, axata pe cateva directii principale: editarea de texte vechi - Psaltirea scheiana, cateva tiparituri coresiene, in colectia Texte de limba din secolul XVI. Pagini de veche scriere romaneasca (in colaborare cu N. Cartojan); editarea, insotita de studii sub­stantiale si note, a unor importante opere - Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, Predici de Antim Ivireanul, poeziile lui V. Alecsandri.