Pomi fructiferi. Tuneluri feroviare și tuburi fără sudură. Prezența luxemburgheză în România (1885-1950)

Abstract

Cu mai bine de zece ani în urmă, actrița Larisa Faber a găsit niște cărți poștale la un târg de vechituri. Motivele acestora erau românești, iar destinatarii luxemburghezi. Centrul de documentare asupra migrațiilor umane din Dudelange, Luxemburg, a început să cerceteze: ele proveneau de la Henri Kintzelé din Godbrange, în zona central-estică a Luxemburgului, care a lucrat între 1904 și 1905 în Câmpina. Însă nu s-a putut afla mai mult: în familia acestuia nu mai există multe amintiri din acea epocă. Fondurile arhivelor județene din Prahova, de care ține Câmpina, au fost mutilate de bombardamentele din al Doilea Război Mondial, iar arhivele companiilor, privatizate după comunism, sunt inaccesibile. Totuși, ideea de a cerceta această migrație puțin cunoscută persistă. Ea se materializează în urma descoperirii, în 2022, a unei corespondențe pe o platformă de olecționari: scrisori și cărți poștale adresate între 1921 și 1935 lui François Nothumb, consulul luxemburghez în România. Printre expeditori se regăsesc români, dar și luxemburghezi rezidenți în România. Astfel se conturează, completate de cercetări în arhive și de interviuri, mai bine de douăzeci de biografii. Acestea fac mărturia unei epoci dinainte de instalarea Cortinei de Fier, în care România era, la fel ca alte țări europene, o destinație pentru luxemburghezii în căutarea unui loc de muncă sau a unei cariere. Expoziția permite redescoperirea acestei normalități uitate în urma Războiului Rece. Pomii fructiferi, tunelurile feroviare și tuburile fără sudură sunt trei produse care i-au adus pe luxemburghezi în România și constituie totodată contribuții luxemburgheze la progresul unei țări aflate atunci în tranziție economică și politică.

**************************************************************************************************************************************************************************************** More than ten years ago, the actress Larisa Faber discovered a collection of postcards at a flea market. Their motifs were Romanian, their recipients Luxembourgers. The team at the Centre de Documentation sur les Migrations humaines in Dudelange, Luxembourg, began to look into them: the postcards belonged to a Henri Kintzelé of Godbrange, in central-eastern Luxembourg, who, between 1904 and 1905, worked in Câmpina. But nothing further could be found: his family’s memories from that era remained few and far-between. The county archives of Prahova, in which Câmpina is located, were mangled by bombardments during the Second World War, and company archives, privatised in the post-communist era, remain inaccessible. Nevertheless, the idea of further exploring this little-known emigration lingered. It was revived in 2022 through the discovery of correspondence on an auction site: a collection of letters and postcards addressed to François Nothumb, the consul of Luxembourg to Romania between 1921 and 1935. Amongst their senders were Romanians, but also Luxembourgers who lived (or had lived) in Romania. Piece by piece, supplemented by archival research and interviews, around twenty biographies gradually emerged. These stories reveal an era before the rise of the “iron curtain”, when Romania was — like other European nations — still a destination for Luxembourgers in search of employment or a career. This exhibition seeks to rediscover that normality, forgotten in the aftermath of the Cold War. Fruit trees, railway tunnels, and seamless tubes are three products that drew Luxembourgers to Romania — together, they represent Luxembourgish contributions to the progress of a country which, at the time, found itself in the midst of economic and political transition.