Istoriea Moldovei pe timp de 500 ani, Tomul I

Abstract

Postelnicul Manolaki (sau Manolachi) Drăghici, s-a născut în anul 1801, la Iaşi. Istoricul Nicolae Iorga (nepotul său din partea mamei) menţiona că Manolachi Drăghici făcea parte dintr-o familie de boieri ieşeni, provenită din Ţara Românească. Cronicarul a manifestat încă din tinereţe aptitudini de cărturar. Primele studii le-a făcut în casa părintească, apoi la Şcoala Domnească din oraşul natal, unde a învăţat franceza, elina, greaca, latina, germana şi rusa, iniţiîndu-se în istorie şi geografie, ca şi în dreptul moldovenesc. În 1820 primeşte rangul de căminar, în 1824 cel de spătar, iar în 1828 pe cel de postelnic. Din 1830 a intrat în magistratură, fiind preşedinte al Tribunalului din Dorohoi (1834) şi al Tribunalului din Galaţi (1839). Din 1866 este ales membru al Societăţii pentru învăţătura poporului român, care, din 1870 pînă în 1872, va avea şi o revistă literară. În ultimii ani ai vieţii, Manolachi Drăghici a trăit izolat şi nebăgat în seamă. S-a stins la 27 aprilie 1886, în Iaşi.