Abstract:
Postelnicul Manolaki (sau Manolachi) Drăghici, s-a născut în anul 1801, la Iaşi. Istoricul Nicolae Iorga (nepotul său din partea mamei) menţiona că Manolachi Drăghici făcea parte dintr-o familie de boieri ieşeni, provenită din Ţara Românească. Cronicarul a manifestat încă din tinereţe aptitudini de cărturar. Primele studii le-a făcut în casa părintească, apoi la Şcoala Domnească din oraşul natal, unde a învăţat franceza, elina, greaca, latina, germana şi rusa, iniţiîndu-se în istorie şi geografie, ca şi în dreptul moldovenesc. În 1820 primeşte rangul de căminar, în 1824 cel de spătar, iar în 1828 pe cel de postelnic. Din 1830 a intrat în magistratură, fiind preşedinte al Tribunalului din Dorohoi (1834) şi al Tribunalului din Galaţi (1839). Din 1866 este ales membru al Societăţii pentru învăţătura poporului român, care, din 1870 pînă în 1872, va avea şi o revistă literară. În ultimii ani ai vieţii, Manolachi Drăghici a trăit izolat şi nebăgat în seamă. S-a stins la 27 aprilie 1886, în Iaşi.
Description:
În 1857 apare Istoria Moldovei de postelnicul Manolaki Drăghici (1801 – 1886) (în două volume).
Lucrarea care cuprinde 500 de ani din istoria ţării Moldovei, il defineşte pe autor ca memorialist şi cronicar. El descrie marile evenimente din viaţa Moldovei, războiul ruso-turc (1768-1774), luarea Bucovinei, ocupaţia rusească din 1806-1812, zilele de "zaveră" ale anului 1821, revoluţia de la 1848, începerea învăţămîntului în limba română, înfiinţarea Academiei Mihăilene, încheindu-se cu data de 14 iunie 1856, cînd s-a înfiinţat Divanul Ad-hoc. El s-a folosit la realizarea Istoriei de scrierile inaintasilor mari cronicari: Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir şi alţii.
Manolaki Drăghici poate fi numit si „Ultimul istoric al întregii Moldove”.
