Viață și operă. Dialog cu poetul Eugen Dorcescu

Abstract

PRECUVÂNTARE: Domnul Eugen Dorcescu este poetul, omul de cultură, intelectualul, care a ales Timișoara ca spațiu al formării sale intelectuale, al devenirii spirituale și al scrierii operelor sale. Cetățean de onoare al Timișoarei din 2014, poet român de anvergură europeană, cărturar de modă veche și pasionat de carte, în care vede un bun cu valoare patrimonială, Eugen Dorcescu este un scriitor cu operă vastă, desfășurată pe mai multe paliere literare: poezie, proză fantastică, memorialistică, eseistică și critică literară, studiu aca-demic, angajare editorială – totul realizat la nivelul excelenței. DIALOGUL ce urmează a pornit de la un interviu, inițiat în iulie 2022, care s-a extins și s-a diversificat, apoi, ca de la sine, treptat, până la înfățișarea și la întinderea de acum, înfățișare și întindere întregite, eventual definitivate, în lunile octombrie și noiembrie 2022. Textul la care s-a ajuns ni se pare a depăși cu mult proiectul și statutul unui simplu interviu. L-am numi, mai degrabă, date fiind bogăția informațiilor de natură personală (literare, în primul rând, dar nu exclusiv), densitatea ideatică, perspectiva metafizică și existențială, caracterul supra-circumstanțial al mărtu-risirilor, sinceritatea și tactul destăinuirii (Eugen Dorcescu socotește tactul superior sincerității brutale, necontrolate, în relațiile interumane), am numi, așadar, prezentul opuscul, având în vedere toate aceste însușiri ale lui și altele încă, o confesiune in nuce, stimulată, cu „tact”, de strădania noastră interogativă. Acest prelungit și destins DIALOG încununează, confesiv și analitic, o seamă de importante evenimente sărbătorești, desfășurate de-a lungul întregului an ani-versar 2022 și consacrate scriitorului Eugen Dorcescu, la împlinirea a 80 de ani de viață și a 50 de ani de activitate literară. Altitudinea conceptuală, afectivă, spirituală și mărturisitoare ce a marcat aceste neuitate întâlniri s-a concentrat, cu deosebire, în două discursuri-bilanț, de larg ecou, ale sărbătoritului: cel dintâi, rostit la 18 martie 2020, în Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” din Piața Dacia, Timișoara; celălalt, susținut, în 17 iunie 2022, la Filiala Uniunii Scriitorilor din România, Timișoara, Piața Sfântul Gheorghe, nr. 3. Cu aceste prilejuri i-au fost luate scriitorului cel puțin două interviuri: unul semnat de Anișoara-Violeta Cîra și publicat în ziarul „Timișoara” la 15 iulie 2022, p. 7; al doilea, forma inițială a textului de acum, apărută, și aceea, tot în „Timișoara”, la 22 iulie 2022, p. 7. Întrucât am avut convingerea că întrebările mele și răspunsurile intervievatului, consemnate în acel prim text, puteau, ba chiar cereau, imperios, a fi amănunțite și dezvoltate, am îndrăznit a-l contacta, din nou, pe Eugen Dorcescu, spre a-i propune reluarea și adâncirea dezbaterii noastre. Spre bucuria mea, nu m-a refuzat, dimpotrivă, și iată rezultatul final al colocviului nostru, rezultat care, deși rămâne, desigur, incomplet, oferă, totuși, îndrăznesc să cred, o imagine convingătoare, impresionantă, memorabilă și pilduitoare, a Scriitorului Eugen Dorcescu și a Operei sale de o viață. „Honor est praemium virtutis” (Cicero, Ad Brutum)

Mariana Anghel