Eugen Dorcescu - Un écrivain pas comme les autres

Abstract

Mărturia unui debut editorial: Am citit cu atenție volumul Eugen Dorcescu – un écrivain pas comme les autres al Doamnei Silvia-Gabriela Almăjan. Dintr-un motiv lesne de înțeles: de ani de zile îmi trec pe dinainte o serie de texte, diverse ca structură, domenii de apartenență, valoare. Mărturisesc că am devenit „selectiv”, în sensul că, după câteva pagini, pot să-mi formez o părere și, de multe ori, să dau un „verdict”. Textul cărții de față mi-a atras atenția prin câteva particularități, pe care le voi evidenția în rândurile următoare, prin acele constante pe care autoarea le reiterează pe măsura redactării și care dau unitate și coerență volumului. Mi se pare că însuși titlul spune destul despre conținutul cărții și despre intențiile evaluative ale autoarei. Eugen Dorcescu este, într-adevăr, „un écrivain pas comme les autres”, cu deosebire prin unicitatea, rectitudinea spirituală și constanța poeziei sale. Și, la urma urmei, mai ales artiștii mari ies din rând, sunt individualități puternice. I-am urmărit volumele încă de la debutul său editorial și întotdeauna am fost frapat de eleganța, profunzimea și tehnica poetică inconfundabile. Dar... acum trebuie să apreciez, de fapt, desfășurarea unei exegeze asupra liricii lui Eugen Dorcescu. Doamna Silvia-Gabriela Almăjan a știut să aleagă ceea ce este reprezentativ în opera poetului și să-și pună capacitatea de analiză în slujba evidențierii originalității acestei opere (y compris și textul în proză al celor două volume de Jurnal). O „introducere în atmosfera” operei se face, inteligent și firesc, prin două capitole (unul mai puțin personal, celălalt – original, atât prin poziționarea în fruntea volumului de comentarii, cât și prin felul în care a fost conceput). Informațiile incipiente, privitoare la opera poetului, sunt exhaustive, dar ele rămân, oarecum, la nivel neutru, denotativ, putând fi „transmisibile”. Doamna Silvia-Gabriela Almăjan realizează, prin interviul care urmează, o mini-introducere la studiul esențial din acest volum, încercând să pătrundă discret în ceea ce de obicei numim „laboratorul intim” al unui artist, un loc de multe ori „ferit” de indiscreția publicului. Adresându-i întrebări diverse, autoarea poate să-l situeze ulterior pe poet într-un context ideatic și expresiv original și corect. Aduc drept exemplu doar informațiile obținute cu privire la relația cu mediul artistic spaniol, care ne pot da măsura deschiderilor poeziei lui Eugen Dorcescu spre universalitate. Din perspectivă artistică, autoarea acestui demers critic dorește să afle dacă poetul consideră elegia drept o specie poetică preferată și dacă se simte mai bine reprezentat de o carte anume. Răspunsurile poetului echilibrează preferințele sale (chiar dacă ele vor fi existat) și îl situează pe Eugen Dorcescu în zona înaltă a unei conștiințe artistice și a unei atitudini umane impecabile. Textul care o reprezintă perfect pe Doamna Silvia-Gabriela Almăjan este însă cel dedicat în exclusivitate comentariului critic asupra unor volume (direcții artistice) din opera poetului. Cu acribie, simț receptiv și capacitate critică, autoarea comentează concret Elegiile de la Carani, într-o manieră în care, sincer, mi-a făcut plăcere să mă regăsesc. La debutul meu publicistic (în revista Limba română, în 1972) am recurs la un comentariu similar asupra unui poem arghezian, iar Acad. Iorgu Iordan, care conducea redacția, mi-a scris imediat că textul meu va fi publicat în primul număr ce urmează să apară din revistă. Procedeul comentariului aplicat, nedivagant, realist și având susținere în textul poetic al lui Eugen Dorcescu devine, de altfel, dominanta întregului volum critico-stilistic. Autoarea știe să „exploateze” valențele stilistice ale lexicului, frazeologiei, punctuației, tectonicii versului, foneticii expresive. Am citit aici comentarii exemplare, am citit opinii personale, am întâlnit interpretări de finețe la care mărturisesc că nu m-am gândit când am parcurs și eu textele poetului. Am remarcat că autoarea revine mereu asupra simbolurilor din poezia lui Eugen Dorcescu și cred că merită să (re)amintesc de originala definiție a simbolului lansată de Eugen Dorcescu și exemplificată prin însăși lirica sa de poetul timișorean. O constantă a textului critic al volumului o reprezintă raportarea permenentă a specificului expresiv al lui Eugen Dorcescu la tematica și simbolistica unor mari poeți, precum Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Bacovia (autoarea găsește în textul poetic comentat chiar și inflexiuni shakespeariene). Un spațiu tipografic echilibrat în economia volumului este dedicat mesajului liric din Agonia caniculei, poeme „recuperate” de Eugen Dorcescu, la sugestia Mirelei-Ioana Dorcescu, dintr-un alt timp, dar de o acută actualitate lirică. Nirvana, următorul op comentat, este unul care a trezit interesul multor exegeți. O ediție ne varietur interesează din perspectiva stabilirii unui profil liric cât mai apropiat de realitate, iar Doamna Silvia-Gabriela Almăjan știe lucrul acesta și, procedând în consecință, inventariază doar laturile de excelență ale poeziilor de aici, oprindu-se cu precădere asupra liricii de debut (volumele Pax magna și Desen în galben), unde descoperă, in nuce, structuri și teme ce vor deveni constante în cărțile de poezie următoare. O interesează, din perspectiva noutății comentariului pe care îl pot genera, și originalele re-creații poetice din Biblice, cele care dau, într-o măsură covârșitoare, dimensiunea mistică a liricii lui Eugen Dorcescu. Dintr-un unghi inedit sunt privite și cele două volume mai noi, Îngerul Adâncului și Adam, din exegeza cărora am desprins, cu interes, o nouă fațetă a artistului: dimensiunea umană a personalității sale, manifestată prin sinceritate, rectitudine morală, demnitate, omenie, intransigență. Remarc și originala incursiune într-un domeniu care mi-e mai puțin la îndemână: artele plastice (un comentariu asupra „eseului plastic”, elaborat de Emil Grama, ce „comentează”, prin mijlocirea unor tablouri, 58 de poeme din opera lui Eugen Dorcescu). Doamna Silvia-Gabriela Almăjan realizează astfel, poate voit, poate nu, un complex portret al artistului, al omului și al intelectualului Eugen Dorcescu, un gest demn de subliniat și de apreciat. LIVIUS PETRU BERCEA