Description:
Grama, Emil. Eseu plastic la poezia lui Eugen Dorcescu. Timișoara Editura Eurostampa, 140 p. // Ceea ce însuflețește demersul plastico-liric este vitalitatea versului dorcescian, profund, inspirator, introdus în compoziția fiecărui tablou. Pagina din stânga ne oferă, in integrum, imaginea lirică suscitată de existența acelui vers (poemul), pagina din dreapta, imaginea grafică pe care acel vers i-a insuflat-o lui Emil Grama. Așadar, urmând, cumva, modelul edițiilor bilingve, după ce parcurgem un Cuvânt-înainte, editat pe coloane, în română și în franceză, asistăm la o transpunere a versului dorcescian într-un tablou, care îl evocă vizual și îl integrează sinestezic. Synaisthesis (gr. syn-, „cu” + -aisthesis, „senzație”) evocă antrenarea și îmbinarea mai multor simțuri în perceperea realității. Privită la un nivel mai profund, sintestezia este o asociație între senzații de natură diferită, care dau impresia că sunt una simbolul celeilalte. Titlul acestui volum prefigurează „o hermeneutică îndrăzneață, aplicată poeziei, artă sonoră, cu instrumente ale artelor plastice – arte vizuale. Subtitlul particularizează o asemenea experiență: eseul plastic, realizat de Emil Grama, se referă la poezia lui Eugen Dorcescu” (Ibidem, p. 7). Albumul face diferența între eseul plastic, hermeneutic, și discursul plastic ilustrativ, uneori chiar independent, juxtapus celui literar. Volumul își construiește propria identitate binară, din discursuri artistice distincte: liric și plastic – când îndepărtate, când interferente. Poetul Eugen Dorcescu și Pictorul Emil Grama creează, așadar, fie în paralel, fie în conexiune, o ambianță de sinestezie, evocând acea idee a complementarității într-o unitate simbolică și mistică. Sinestezia este potențată și de o „compatibilitate”, manifestată pe mai multe paliere, în acele întâlniri/rencontres la care se referă autoarea Cuvântul-înainte, făurind un nou univers lirico-plastic. Sinestezia pictură/poezie dovedește, încă o dată, însă mai pregnant parcă acum, că cele două arte se combină admirabil, fără a-și pierde, însă, identitatea. Alexander Gottlieb Baumgarten definea astfel poezia: „oratio sensitiva perfecta est poema” (Meditationes philosophicae de nonnullis ad poema pertinentibus, 1735). Același principiu fondator se poate aplica, mutatis mutandis, și artelor plastice, care sunt percepute prin simțuri și experiențe. Pictorul Emil Grama redă, în imagini, trezind senzații, suflul dorcescian, pur, cutremurător, nobil, dureros. Eseistul plastic își asumă suflul dorcescian, se așază lângă un abis, îl contemplă și îi redă splendoarea. (sursa: https://armoniiculturale.ro/marian-catalin-ciobanu-eugen-dorcescu-si-emil-grama-sau-despre-o-magistrala-sinestezie/)