Digital Library of LBUS

PENTARHIA – ΠΕΝΤΑΡΧΙΑΣ. Privitor la instituția canonică a pentarhiei patriarhilor. Vol. II / 3

Show simple item record

dc.contributor.author Mălinaș, Ioan Marin ro
dc.date.accessioned 2017-06-06T08:17:07Z en
dc.date.available 2017-06-06T08:17:07Z en
dc.date.issued 2014 ro
dc.identifier.isbn general 978-973-595-701-8 ro
dc.identifier.isbn 978-973-595-699-8 ro
dc.identifier.uri http://digital-library.ulbsibiu.ro/123456789/1727 en
dc.description PENTARHIA – ΠΕΝΤΑΡΧΙΑΣ. Privitor la instituția canonică a pentarhiei patriarhilor. Vol. II / 3. 478 pagini. Disponibil și la adresa web: http://www.editura.ubbcluj.ro/www/ro/ebook2.php?id=1527 ro
dc.description.abstract Biserica este o instituţie divino-umană, pregătită din veşnicie ca instrument de actualizare a mântuirii în istorie, instaurată în ziua Rusaliilor şi condusă de Domnul Isus Hristos, şi de atunci, mereu însufleţită de Spiritul Sfânt. Fiind şi o instituţie omenească, este o prezenţă socială în istorie, de aceea, din necesitate, ceea ce a fost revelat de Dumnezeu şi instaurat prin sacramentul hirotonirii (care în timpurile apostolice instaurează prima ierarhie şi comunităţi sufragane în virtutea transmiterii apostolicităţii), a suferit un proces continuu de adaptare legislativă, în concordanţă cu situaţiile particulare din istoria bisericii. Este regula care a stabilit „ordinea precedenţei” între patriarhi, Roma şi Papa deţinând primatul de onoare „primum inter pares”, fiind urmat de patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei şi Ierusalimului. După schisma din anul 1054, Răsăritul creştin şi-a adaptat legislaţia canonică în mod diferit faţă de Biserica Romană, vorbindu-se uneori despre o „tetrarhie” care a funcţionat până în secolul al XIX-lea, când apar „autocefaliile” şi ulterior, în secolul XX, patriarhiile naţionale. Dar şi „tetrarhia” a trecut prin numeroase adaptări canonice, mai ales după căderea Constantinopolului sub turci şi ridicarea Moscovei ca centru de coagulare a lumii slave-bizantine, cu pretenţii de patriarhat şi de „a treia Romă”. Spre deosebire de Bisericile Răsăritene, divizate şi supuse presiunilor venite din partea Imperiului Otoman şi ambiţiilor Moscovei, Apusul creştin a cunoscut o evoluţie canonică pe fondul consolidării unităţii culturale a Europei Occidentale şi a comuniunii Bisericilor locale cu Papa, semnul vizibil al unităţii creştinilor, după modelul colegiului Apostolilor reunit în jurul Sfântului Petru. De aici şi o evoluţie canonică diferită în cadrul Bisericii creştine, un proces istoric care reflectă din plin diferite situaţii şi nuanţări eclesiologice prezente de-a lungul timpului. ro
dc.language.iso other ro
dc.publisher Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca ro
dc.rights © Ioan Marin MĂLINAȘ, 2014 ro
dc.subject religie ro
dc.subject teologie ro
dc.subject pentarhie ro
dc.title PENTARHIA – ΠΕΝΤΑΡΧΙΑΣ. Privitor la instituția canonică a pentarhiei patriarhilor. Vol. II / 3 ro
dc.type Book ro


Files in this item

This item appears in the following Collection(s)

Show simple item record

Search DSpace


Advanced Search

Browse

My Account