dc.description |
Aurel Gheorghe Ardeleanu a fost întotdeauna un scriitor al temelor hard. Sentimentele-limită au acaparat avanscena paginii, problematizarea era parte componentă a tramei. În Nebun după Paris vocea devine soft, relațiile scriitorului cu propria conștiință și cu lumea se limpezesc. Cuvântul se metamorfozează în instrument al construirii unor exerciții de admirație ce includ nu doar geograficul, ci și evenimentele și ființele. Plurivocal și multistratificat, textul demonstrează că fiecare roman nu e doar o piesă de entertainment, ci și o boală învinsă. Mircea Mihăieș |
ro |
dc.description.abstract |
Spirit renascentist, dramaturg şi prozator de recunoscut talent, mare sculptor al persoanei umane, Aurel Gheorghe Ardeleanu este, în acest roman al maturităţii sale depline, unul dintre cei mai insoliţi şi mai profunzi scriitori, pe care îi are, astăzi, literatura română. Meditaţia asupra condiţiei umane, erudiţia artistică, iubirea ideală (in absentia), visul şi apăsătoarea ambianţă diurnă îşi dau mâna, pentru a construi o carte unică – to the happy few, în accepţiunea dată de Stendhal acestei ziceri –, ipostaziind supra-realitatea fascinantă, abisală, cvasi-halucinantă a Himerei, cea care ne stăpâneşte, tuturor, fie că ştim, fie că nu ştim, existenţa. Eugen Dorcescu |
ro |