Atelierul Guggenberger Mairovits În 1912 tânăra văduvă Ida Guggenberger (1881 Sibiu–1973 Rimstig, Germania) a preluat atelierul fotografic din Medaş condus între 1899–1911 desoţul ei, Hans Guggenberger. Nu a fost deschizătoare de drumuri în d-ale artei fotografice în Transilvania, dar prima în oraşul de pe Târnava Mare care a condus o astfel de afacere. Probabil că Ida îşi ajutase soţul la treburile atelierului, nefiind total străină de meseria pe care acesta a practicat-o. După moartea lui Hans s-a pregătit timp de un an la Viena cu o autoritate a timpului, Hermann Clemens Kosel (1867–1945). După reîntoarcerea ei la Mediaş atelierul a funcţionat, din 1912 până în 1914, sub numele de „Atelier Alice”. În 1914, aflată la un curs de perfecţionare la München, Ida a cunoscut-o pe fotografa din Budapesta, Jolan Mairovits. De atunci şi până în 1948 cele două femei au fost partenere de afaceri, sprijinindu-se la bine şi la rău. Ţinând cont de faptul că erau ani de război, perioada 1914–1918 n-a fost una spectaculoasă pentru atelierul Guggenberger-Mairovits. În 1918 atelierul se mută la Sibiu, unde cele două doamne practicau arta portretistică într-o viziune modernă şi novatoare. Din 1921 au fost adesea solicitate de familia regală pentru a imortaliza momente importante din viaţa membrilor ei. După ce în 1921 şi 1922 atelierul Guggenberger-Mairovits a avut de mai multe ori prilejul să-şi demonstreze seriozitatea şi priceperea, în 1923 a obţinut titlul de „fotograf al Casei Regale”. Cotidianul Siebenbürgisch–Deutsches Tageblatt a relatat cu nedisimulată mândrie despre deplasările celor două doamne la Bran sau Sinaia, Curtea de Argeş sau Bucureşti. În 1932, atelierul s-a mutat la Bucureşti, pe Calea Victoriei 39, fiind unul dintre cele mai importante studiouri din capitală, iar legătura cu familia regală a devenit şi mai strânsă.