Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745-1768. Documente inedite. Volumul II. Partea 1. Documentele 1-144

Abstract

Cuprins: Lămurire introductivă * Lista documentelor * Documentele 1-114.Pentru înțelegerea mai lesnicioasă a textelor originale, menționând însă principiul reproducerii fidele a formei lor gramaticale propriu-zise, ne-am călăuzit în general după următoarele reguli: a) Referitor la documentele latine, am modernizat - deși poate nu totdeauna consecvent, ceea ce ar fi și greu de realizat în mod rigid - regimul literelor mari și mici și punctuația, atât de arbitrare în originale; am omis semnele diacritice, numeroase îndeosebi în actele lui Inochentie (mai ales pentru marcarea ablativului și adverbului), cu excepția celor câteva din ortografia clasică; am transcris e (caudata), folosită încă în sec. XVIII în unele texte latinești, cu diftongul ae; am menținut însă, când e cazul, pe v (în loc de u) după consoane ca g, p, s, dar mai ales q, înainte de vocale, fiind caracteristic multor documente ale epocii de pe teritoriul monarhiei habsburgice, astfel și în Transilvania. b) Referitor la documentele italiene, am modernizat - cu toate că nu vom fî procedat nici aici cu toată consecvența, neexistând nici azi o unanimitate de uz - același regim al majusculelor și minusculelor, ca și semnele de punctuație; am căutat să modernizăm și să genera lizăm, dar cu măsură, indicarea accentelor și apostrofului. Atât în cazul documentelor latine, cât și al celor italiene (precum și al celor câteva documente germane pe care le publicăm, modernizate și ele în ceea ce privește scrierea literelor mari și mici sau punctuația), am întregit tacit prescurtările curente. Când e vorba de unele mai puțin frecvente sau echivoce ori de trimiteri abreviate la texte juridice sau canonice, am inclus întregirea între paranteze drepte. Au fost menținute, de obicei, în cazul repetării în cadrul aceluiași document, prescurtări epistolare de apelative onorifice, riduri, adrese, formule de subscripție. S-a menținut, de asemenea, la repetiții, adeseori, abrevierea unor nume proprii din semnături. Lectura nesigură o semnalăm cu [?]; asupra inconsecvențelor de grafie sau formelor neobișnuite atragem atenția prin [!]. Corectarea greșelilor din text se face în note. În cazul documentelor mai lungi, indicăm succesiunea foliilor sau paginilor din text în paranteze drepte [ ]. Omitem pasajele care nu interesează tema, semnalând omiterea prin ...