Abstract:
Manolachi Drăghici (1801, Iaşi - 1887, Iaşi) este un memorialist. Cel dintâi născut al vornicului Iordachi Drăghici, Drăghici învaţă la Şcoala Domnească din Iaşi. E, de timpuriu, căminar, în 1824 primeşte rangul de spătar, iar în 1828 pe acela de postelnic. În 1830 intră în magistratură, fiind, în continuare, preşedinte al Tribunalului din Dorohoi (1834), oraş unde a fost şi ispravnic, şi al Tribunalului de Comerţ din Galaţi (1839). Om vechi, rămas în urma vremurilor pe care nu le mai poate înţelege, în ultimii ani ai vieţii trăieşte izolat şi nebăgat în seamă.
Description:
Manolaki Drăghici priveşte evenimentele în Istoria Moldovei pe timp de 500 ani până în zilele noastre (1857) in spiritul clasei sale si a vremii sale. Cronicar întârziat cu un spirit conservator, ataşat de legea şi de obiceiurile din vechime. Istoria Moldovei începe, în evocarea lui, cu descălecatul şi se continuă, după o prezentare generală a provinciei şi a originii locuitorilor, cu firea şi obiceiurile lor, cu o recapitulare a domnitorilor, de la Dragoş Vodă până la Grigore Al. Ghica.
Alte evenimente care îşi găsesc loc în cronică sunt războiul ruso-turc (1768-1774), luarea Bucovinei, ocupaţia rusească din 1806-1812, zilele de „zaveră" (1821), revoluţia de la 1848. Câtă vreme se bizuie doar pe scrisa altora (Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, Dionisie Fotino etc.), expunerea e austeră. Când evocarea se apropie de vremea sa, stilul se însufleţeşte, prinde culoare.
Limba folosita este cea romana, cu caractere chirilice.
