Vatra Veche - 2020

Abstract

REVISTA VATRA VECHE Vatra veche este iniţiativă privată, apare din martie 2009, ca lunar de cultură, editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL-ARTISTICE ŞI PROFESIONALE, preşedinte Sergiu Paul Băciuţ. Ea apare atât tipărită pe hârtie, cât şi în format electronic, fiind difuzată, după informaţiile editorilor, la peste 15.500 adrese electronice. Sub semnătura REDACŢIA, „Noua Vatra veche” e justificată apariţia noii publicaţii: „Această nouă Vatră veche” apare din dorinţa celor care, trăind în acest spaţiu de cultură şi civilizaţie, doresc să se regăsească în paginile unei publicaţii aşa cum s-au regăsit aproape două decenii. Vatra veche a crescut, treptat, de la 24 pagini la 88 pagini, coperţi policromie, de la varianta „capsat”, tip caiet, la formula broşat, tip carte. Formatul ales a fost A4, din raţiuni legate de manipularea şi arhivarea revistei. Vatra veche a urmat, în linii mari, rubricatura seriei Romulus Guga a revistei Vatra, cu o mai mare libertate de schimbare, cu o dinamică variabilă a ponderei tematice, de la un număr la altul. Grafica a urmat constrângerile formatului, dar s-a impus prima pagină, care reproduce o lucrare de artă a unui autor, care semnează ilustraţia unui număr întreg. Politica editorială a revistei este una a deschiderii spre întregul orizont cultural şi literar mureşean, naţional şi din diverse locuri de pe mapamond, în intenţia declarată de a promova nu doar valori româneşti, ci şi traduceri din marea literatură a lumii. „La 75 de ani de la apariţia ultimului număr al „Vetrei” de la Bucureşti, a apărut pe plaiurile mureşene, animată de intenţii asemănătoare, o nouă „Vatră”, se spune în Vatra veche. Ea nu are în fruntea ei scriitori de importanţa lui Slavici, Caragiale şi Coşbuc, dar a adunat în jurul său o întreagă pleiadă de scriitori tineri - poeţi, prozatori, publicişti, istorici, oameni de artă - ale căror nume circulă de câţiva ani prin paginile celor mai de seamă publicaţii literare şi politice româneşti, unii dintre ei, prin volumele publicate, ajungând chiar şi la o evidentă notorietate”.