dc.description.abstract |
Proiectul unei serii de articole privind patrimoniul s-a născut demult, undeva în urmă cu peste două decenii, când apărea lucrarea „Sibiul de la A la ... Z”, un ghid pe care mulţi cunoscuţi mi-au sugerat să-l reeditez, actualizându-l. Atunci se materializa şi proiectul „Informarea comunităţii locale”, cofinanţat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, prin care fiecare comună din judeţul Sibiu a beneficiat de o micromonografie locală, iar la nivelul judeţului s-a editat primul catalog al O.N.G.-urilor, lucrare care a dezvăluit tuturor existenţa unui sector al societăţii, în plină dezvoltare. În acel context descopeream Clubul Lions (preşedinte criticul şi istoricul Mircea Braga), Consiliul Judeţean Sibiu (preşedinte ing. Nicolae Nan şi director economic ec. Stela Stretean), dar şi Prefectura Sibiu (prin jr. Dumitru Iorga). Îndrumat de prof. univ. dr. Ilie Moise şi familia Eugenia şi Vasile Crişan, şi sprijinit de o minunată echipă de proiect din cadrul C.J. Sibiu – Daniela Mureşan, Contantin Ionaşcu şi familia Dan şi Dana Frăţilă - am „răscolit” comunităţile sibiene, în încercarea de a sintetiza tot ceea ce era mai reprezentativ în fiecare comună (istoric, personalităţi, societate civilă, administraţie, economie, patrimoniu, obiective turistice, etc). Planul de doi ani s-a prelungit la trei, constituindu-se o bază de informaţii şi imagini uriaşă, inegală, completabilă şi corectibilă, pusă la dispoziţia tuturor (prin bibliotecile judeţului). Listele patrimoniului material românesc conţin câteva zeci de mii de monumente istorice, toate protejate în mod egal de lege, în judeţul Sibiu inventarul conţinând peste 1050 de monumente dintre cele mai diverse, din toate epocile. Nimeni nu a făcut un top al acestora, fiecare publicaţie (tipărită sau digitală) promovând diverse clasamente de locuri şi monumente frumoase, proiectând diverse identităţi locale, în majoritatea cazurilor funcţie de interesele celei mai dinamici industrii: industria turismului. Lumea a descoperit demult această „ramură a economiei”, contemporaneitatea noastră fiind «deseori etichetată drept paradis (artificial) al festivismului, distracţiei, jocului, hedonismului, loisirului» (conf. univ. Simona Nicoară: „Timp liber...” în Caiete de antropopogie istorică, Pentru o carte a loisirului
, an. VI , nr. 1 - 2, 2007). |
ro |