Abstract:
Principalul scop al transporturilor tradiționale din Țara Oltului era deplasarea resurselor din hotar în vatra satelor (în primul rând produsele agricole) recolta de nutreț, material de construcție, lemn pentru pregătirea hranei și căldură în perioada de iarnă. În condițiile Țării Oltului aceste resurse se puteau transporta ușor cu vehicule cu roți sau tălpi, în condiții de șes, dat și spre pădure și munte pe firul văilor și râurilor. În Munții Făgărașului accesul era mai dificil ceea ce impunea ca transporturile să găsească alte forme de deplasare a poverii, mai ales când era vorba de transportul lemnului. Fânul, nefiind fânețe de munte în zonă, era mai lesne de transportat cu vehicule. Din acest punct de vedere transportul prin târâre a avut predominanță la pădure folosind atât forța umană, cât și animală, cel puțin până la locul unde resursa lemnoasă putea fi încărcată în vehicule cu roți. Există și o excepție, la muncile agricole propriu-zise, acolo unde din anumite motive locale, dar și generale, se folosea un sistem de târâre asociat cu deplasarea pe roți: la arat se folosea cobila, unul din procedeele arhaice păstrate aici.
Description:
Deleanu, Valerie. Transportul tradițional prin târâre în Țara Oltului. În: CIBINIUM 2016. Sibiu, Editura „ASTRA Museum”, 2016, p. 95-106. (ISSN 1842-0249; ISSN-L 1842-0249).