Wollmann, Volker. Patrimoniu preindustrial și industrial în România. Sibiu, Editura Honterus, volumul IV, 2014, 404 p.; (ISBN 978-606-8573-22-9)
Wollmann, Volker. Patrimoniu preindustrial și industrial în România. Sibiu, Editura Honterus, volumul IV, 2014, 404 p.; (ISBN 978-606-8573-22-9). O lucrarea de sinteză, definiri conceptuale şi procese tehnice completate de reprezentări fotografice (ele însele fiind excelente argumente ce susţin argumentaţia ştiinţifică) volumul reprezintă o investigaţie ştiinţifică necesară ce evoluează pe câteva direcţii importante, subsumate noţiunilor ordonatoare de patrimoniu preidustrial şi industrial românesc. Volumul IV, finanțat de către Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României prin intermediul Forumului Democrat al Germanilor din România, apare la Editura Honterus din Sibiu în anul 2014 și cuprinde 404 pagini, și este structurat în șase capitole și prezintă patrimoniul industrial provenind de la transportul urban în comun, iluminatul public, podurile rutiere, băile comunale, construcții utilitare, instalații și atelaje ale pompierilor și cântarele comunale publice și, nu în ultimul rând monumente de arhitectură industrială, iar la final Bibliografia ne prezintă enciclopedii și lucrări cu caracter general, sinteze și lucrări pe teme diverse, precum și o bliografie structurată pe capitole, urmând apoi un indice de localități. Patrimoniul preindustrial și industrial în România, volumul IV, debutează cu prezentarea Edificiilor și instalațiile de utilitate publică, cele șase capitole sunt: Capitolul 1 – Patrimoniul industrial provenind de la transportul urban în comun: 1.1. Scurt istoric al transportului cu tramvaiul în România: 1.1.1. București; 1.1.2. Timișoara; 1.1.3. Brăila; 1.1.4. Iași; 1.1.5. Galați; 1.1.6. Brașov; 1.1.7. Cluj; 1.1.8. Sibiu; 1.1.9. Arad; 1.1.10. Satu Mare;1.1.11. Oradea). Capitolul 2 – Relicve de patrimoniu industrial provenind de la iluminatul public: 2.1. Sisteme și corpuri de iluminat; 2.2. Iluminatul electric a centrelor urbane și sursele de curent; 2.3. Transformatoarele electrice din orașe și din mediul rural: Monumente tehnice legate de electrificarea României. Capitolul 3 – Podurile rutiere – bunuri de patrimoniu preindustrial și industrial: 3.1. Câteva date despre drumurile și podurile construite în Dacia romană; 3.2. Căile rutiere și podurile mai importante construite până în primele decenii ale secolului al XX-lea: 3.2.1. Moldova; 3.2.2. Țara Românească; 3.2.3. Transilvania – Banat: 3.2.3.1. Rețeaua de drumuri și poduri; 3.2.3.2. Poduri de piatră din secolele XVIII-XIX monumente unice de patrimoniu preindustrial. 3.2.4. Podurile de lemn acoperite – o categorie de monumente tehnice cu valoare de unicat: 3.2.4.1. Poduri celebre de lemn acoperite din Elveția. 3.2.5. Podul de lemn de la Turda; 3.2.6. Podurile de lemn acoperite din Sighișoara: 3.2.6.1. Podul „Sichthof”; 3.2.6.2. Podul „Wench”; 3.2.6.3. Podul „Maria Theresia” sau „Mamut”; 3.2.7. Podurile de lemn din ținutul Năsăudului. 3.2.8. Alte poduri de lemn acoperite aflate pe teritoriul Transilvaniei. 3.3. Scările de lemn acoperite, cu valoare de monument tehnic și istoric; 3.4. Poduri de lemn dispărute, înfățișate în ilustrație de epocă; 3.5. Poduri rutiere metalice. O categorie importantă de monumente tehnice: 3.5.1. Primele poduri metalice de pe teritoriul României: poduri din fontă: 3.5.1.1. Podurile Karl Maderspach; 3.5.1.2. Podul Minciunilor din Sibiu. 3.5.2. Poduri din fier pudlat și poduri din oțel turnat; 3.6. Fabrica de poduri din Reșița: 3.6.1. Primele poduri metalice sudate din țara construite la Reșița; 3.6.2. Podurile metalice rutiere construite la Reșița până în anul 1937. 3.7. Poduri și structuri metalice executate de firme străine; 3.8. Podurile rutiere de beton armat cu valoare de patrimoniu industrial: 3.8.1. Primele poduri de beton și beton armat de pe teritoriul României; 3.8.2. Poduri rutiere ale marilor orașe: 3.8.2.1. București; 3.8.2.2. Timișoara; 3.8.2.3. Arad; 3.8.2.4. Oradea; 3.8.2.5. Sibiu; 3.8.3. Poduri rutiere din metal aflate în alte localități; 3.8.4. Poduri rutiere din metal, în cartofilie și în fotografii istorice; 3.8.5. Podețe, pasarele, poduri de agrement. Capitolul 4 – Băile comunale, o importantă categorie de edificii de utilitate publică: 4.1. Băile orășenești, arhitectura și instalațiile lor: 4.1.01. Arad; 4.1.02. Baia Mare; 4.1.03. Brașov; 4.1.04. Brăila; 4.1.05. București; 4.1.06. Buzău; 4.1.07. Carei; 4.1.08. Câmpulung Muscel; 4.1.09. Craiova; 4.1.10. Crângeni; 4.1.11. Drobeta-Turnu Severin; 4.1.12. Galați; 4.1.13. Făgăraș; 4.1.14. Iași; 4.1.15. Lugoj; 4.1.16. Oradea; 4.1.17. Oravița; 4.1.18. Satu Mare; 4.1.19. Sebeș; 4.1.20. Sibiu; 4.1.21. Sighișoara; 4.1.22. Timișoara; 4.1.23. Turnu Măgurele; 4.1.24. Oglinzi; 4.2. Băi publice din centre miniere (4.2.1. Petroșani; 4.2.2. Ghelari). Capitolul 5 – Construcții utilitare, instalații și atelaje ale pompierilor, cu valoare de patrimoniu tehnic mobil și imobil: 5.1. Din istoricul pompierilor din România: 5.1.1. Constituirea primelor formațiuni de pompieri din Țara Românească, Moldova, Transilvania și Banat; 5.2. Foișoara de foc, tunuri, remize și „cazărmi” de pompieri; 5.3. Firme producătoare de utilaje pentru stingerea incendiilor; 5.4. Bunuri de patrimoniu industrial imobil și mobil din dotarea formațiunilor de pompieri (5.4.01. București; 5.4.02. Județul Alba; 5.4.03. Județul Arad; 5.4.04. Județul Bihor; 5.4.05. Județul Bistrița-Năsăud; 5.4.06. Județul Botoșani; 5.4.07. Județul Brașov; 5.4.08. Județul Caraș-Severin; 5.4.09. Județul Cluj; 5.4.10. Județul Covasna; 5.4.11. Județul Gorj; 5.4.12. Județul Harghita; 5.4.13. Județul Hunedoara; 5.4.14. Județul Mureș; 5.4.15. Județul Satu Mare; 5.4.16. Județul Sibiu; 5.4.17. Județul Suceava; 5.4.18. Județul Timiș) Capitolul 6 – Cântare publice (comunale): 6.1. Producători de balanțe în România – Caracteristici tehnice; 6.2. Câteva eșantioane din Transilvania și Banat: 6.2.1. Județul Arad; 6.2.2. Județul Brașov; 6.2.3. Județul Covasna; 6.2.4. Județul Sibiu. 6.3. Cântare publice pentru persoane (6.3.1. București).
