Abstract:
Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Panade, judetul Alba - d. 3 septembrie 1887, Blaj), personalitate reprezentativa a culturii romanesti, revolutionar pasoptist din Transilvania, filolog, lingvist. A fost membru fondator din 22 aprilie 1866 si vicepresedinte al Societatii Academice Romane din 31 august 1867 pana in 18 august 1872.
Din anul 1825 a fost pentru multe decenii profesor de filologie si de teologie la gimnaziul din oras. În 1827 a fost hirotonit preot. A ocupat diferite functii in ierarhia bisericeasca greco-catolica si a condus tipografia seminarului din Blaj.
Timotei Cipariu a participat la Marea Adunare Nationala de la Blaj din 3-5 mai 1848, fiind ales secretar al acesteia. A fost ales de adunarea de la Blaj ca sa mearga la Viena pentru a prezenta imparatului doleantele romanilor. Cipariu a publicat o foarte lunga serie de studii asupra limbii romane si a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre intemeietorii filologiei si lingvisticii romanesti. Prin studiile sale a cautat sa dovedeasca drepturile istorice ale poporului roman si originea noastra romana. Influentat de Scoala Ardeleana, a fost unul dintre adeptii latinismului si ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilecta a cuvintelor de origine latina, si evitarea cuvintelor de origine nelatina.
In 1850 a ajuns deputat la Viena si a luptat pentru drepturile politice ale romanilor.
Cipariu a fost vicepresedinte (1861 - 1866) si presedinte (1877 - 1887) al Societatii „Asociatiunea” (ASTRA) de la Sibiu. „Asociatiunea” s-a constituit la 4 noiembrie 1861 si avea ca scop unitatea activa dintre luptatorii romani de pe ambii versanti ai Carpatilor.
Dupa incheierea revolutiei din Ardeal a fost deputat in Dieta transilvaneana de la Sibiu, intre anii 1863-1864. A facut parte din Societatea literara aprobata de Locotenenta Domneasca la 1/13 aprilie 1866, ca membru din Transilvania alaturi de George Baritiu si Gavril Munteanu.
A murit la Blaj, la 3 septembrie 1887. A fost inmormantat in curtea bisericii "Sfintii Arhangheli", numita si Biserica Grecilor, din Blaj.
Description:
“Elemente de limba romana dupa dialecte si monumente vechi?” (1854), argumenteaza exhaustiv romanitatea limbii noastre. Problemele capitale ale romanei - originea si formarea - sunt gandite in perspectiva realizarii unui deziderat major: unificarea limbii literare, posibila - crede autorul - in primul rand prin unificarea ortografiei cu Utere latine. In acest scop, desi ramane conciliant fata de principiul fonetic, afirmat pana la 1841, adopta principiul etimologic. Daca pacatul etimologismului nu poate fi ignorat, subordonarea principiului etimologic ideii unitatii limbii romane, idee devenita cheia de bolta a scrisului ciparian, deschide o perspectiva exacta asupra esentei si relatiilor din gandirea sa lingvistica, racordata, in adanc, unui ideal ardent: unitatea cultural-politica a tuturor romanilor.
Numeroasele lui contributii la emanciparea studiului limbii romane, printre care se numara si aceasta carte, au avut ca fundament materialul faptic extras din textele vechi romanesti, chiar de el antologate şi judicios interpretate.
Timotei Cipariu a fost primul filolog si lingvist preocupat de originea latina a limbii romane si a gramaticii ei. Pentru toata stradania si contributia sa, Sextil Puscariu il numeste „parinte al filologiei romane”, fiind cel mai indicat pentru o asemenea caracterizare.
