Poduri. Scurt istoric. Patrimoniu preindustrial și industrial în România

Abstract

Drumurile de uscat au favorizat, în largă măsură, dezvoltarea economică şi apărarea teritoriului provinciei romane Dacia. Pe columna lui Traian există multe scene în care se vede cum, în timpul operaţiunilor de cucerire a Daciei, soldaţii romani defrişează păduri, construiesc drumuri, ridică poduri şi, în unele locuri, dărâmă stânci pentru a face loc căilor de comunicaţie. Aşadar, primele drumuri construite de cuceritorii romani au avut un scop militar, iar mai târziu, prin diferite amenajări şi completarea reţelei, acestea au devenit însemnate artere economice. Principalele drumuri ale Daciei, urmând centrele mai importante din provincie, sunt trecute şi pe Tabula Peutingeriana, iar în unele locuri ele pot fi încă urmărite pe teren şi prin stâlpii miliari. Pentru istoria drumurilor terestre din Dacia, cunoaştem până în prezent nouă stâlpi miliari (dacă includem şi miliarul de la Sucidava, din timpul lui Constantin cel Mare). Cel mai vechi datează din 107-108 p. Chr., când, din ordinul împăratului Traian o cohortă auxiliară din armata Daciei a construit drumul dintre Potaissa şi Napoca (CIL, III 1627). Pe vremea lui Marcus Aurelius, apoi sub Caracalla, a fost reparată şoseaua dintre Napoca şi Porolissum. Maximinus Thrax reface drumul dintre Bologa (Resculum) şi Almaşu Mare, precum şi pe cel din defileul Oltului; din timpul dinastiei Severilor se cunosc restaurări ale drumului strategic ce unea Romula cu vărsarea Oltului (Islaz). Ul Fig. 164. Timişoara. Post de transformare pe Splaiul Tudor Vladimirescu, vandalizat cu graffiti (Foto Liliana Roșiu, 2012) © Volker WOLLMANN 132 Patrimoniu preindustrial și industrial în România tima lucrare de acest gen, înaintea părăsirii Daciei, a avut loc sub împăratul Trebonianus Gallus (251-253), restaurator al drumului dintre Micia şi Apulum. În sfârşit, Constantin cel Mare, recuperând sudul Daciei, a refăcut şoseaua dintre Sucidava şi Romula. Din Dacia Porolissensis se cunosc stâlpii miliari descoperiţi la Aiton şi Mera (jud. Cluj) şi Almaşu Mare (jud. Sălaj), din Dacia Superior cei descoperiţi la Micia (Veţel, jud. Hunedoara) şi Lăpuşnicel (jud. Caraş-Severin), iar din Dacia Inferior, cei descoperiţi la Băbiciu de Sus, Gostavăţu (jud. Olt), Praetorium (Copăceni, com. Racoviţa, jud. Vâlcea) şi Sucidava (Celei)