Please use this identifier to cite or link to this item: http://digital-library.ulbsibiu.ro:8080/jspui/handle/123456789/4132
Title: Pomi fructiferi. Tuneluri feroviare și tuburi fără sudură. Prezența luxemburgheză în România (1885-1950)
Other Titles: Fruit Trees. Railway Tunnels, and Seamless Tubes. Luxembourgish presence in Romania (1885-1950)
Keywords: Luxembourg
migrație
Issue Date: 2025
Abstract: Cu mai bine de zece ani în urmă, actrița Larisa Faber a găsit niște cărți poștale la un târg de vechituri. Motivele acestora erau românești, iar destinatarii luxemburghezi. Centrul de documentare asupra migrațiilor umane din Dudelange, Luxemburg, a început să cerceteze: ele proveneau de la Henri Kintzelé din Godbrange, în zona central-estică a Luxemburgului, care a lucrat între 1904 și 1905 în Câmpina. Însă nu s-a putut afla mai mult: în familia acestuia nu mai există multe amintiri din acea epocă. Fondurile arhivelor județene din Prahova, de care ține Câmpina, au fost mutilate de bombardamentele din al Doilea Război Mondial, iar arhivele companiilor, privatizate după comunism, sunt inaccesibile. Totuși, ideea de a cerceta această migrație puțin cunoscută persistă. Ea se materializează în urma descoperirii, în 2022, a unei corespondențe pe o platformă de olecționari: scrisori și cărți poștale adresate între 1921 și 1935 lui François Nothumb, consulul luxemburghez în România. Printre expeditori se regăsesc români, dar și luxemburghezi rezidenți în România. Astfel se conturează, completate de cercetări în arhive și de interviuri, mai bine de douăzeci de biografii. Acestea fac mărturia unei epoci dinainte de instalarea Cortinei de Fier, în care România era, la fel ca alte țări europene, o destinație pentru luxemburghezii în căutarea unui loc de muncă sau a unei cariere. Expoziția permite redescoperirea acestei normalități uitate în urma Războiului Rece. Pomii fructiferi, tunelurile feroviare și tuburile fără sudură sunt trei produse care i-au adus pe luxemburghezi în România și constituie totodată contribuții luxemburgheze la progresul unei țări aflate atunci în tranziție economică și politică.
**************************************************************************************************************************************************************************************** More than ten years ago, the actress Larisa Faber discovered a collection of postcards at a flea market. Their motifs were Romanian, their recipients Luxembourgers. The team at the Centre de Documentation sur les Migrations humaines in Dudelange, Luxembourg, began to look into them: the postcards belonged to a Henri Kintzelé of Godbrange, in central-eastern Luxembourg, who, between 1904 and 1905, worked in Câmpina. But nothing further could be found: his family’s memories from that era remained few and far-between. The county archives of Prahova, in which Câmpina is located, were mangled by bombardments during the Second World War, and company archives, privatised in the post-communist era, remain inaccessible. Nevertheless, the idea of further exploring this little-known emigration lingered. It was revived in 2022 through the discovery of correspondence on an auction site: a collection of letters and postcards addressed to François Nothumb, the consul of Luxembourg to Romania between 1921 and 1935. Amongst their senders were Romanians, but also Luxembourgers who lived (or had lived) in Romania. Piece by piece, supplemented by archival research and interviews, around twenty biographies gradually emerged. These stories reveal an era before the rise of the “iron curtain”, when Romania was — like other European nations — still a destination for Luxembourgers in search of employment or a career. This exhibition seeks to rediscover that normality, forgotten in the aftermath of the Cold War. Fruit trees, railway tunnels, and seamless tubes are three products that drew Luxembourgers to Romania — together, they represent Luxembourgish contributions to the progress of a country which, at the time, found itself in the midst of economic and political transition.
Description: Contents – Cuprins * Origins of the exhibition - La originile expoziției * François Nothumb * Jean-Baptiste Duhr * Ivan Cahen * Victor Mousel * Henri Kintzelé * Jean Hoffmann * Victor Krieps * Pierre Calmes * Charles Haas * Laurent Menager * Émile Engel * Léon Treinen * Jean-Nicolas Krier * Lucie Staud * Marie Freimann * Jeanne Kriz * Alice Schiele * Robertine Seyler * Thérèse Reuter * Anna Reuter * Maurice Kahn * Commercial and intellectual exchanges - Schimburi comerciale și intelectuale * Forced conscripts - Înrolații forțat * Credits / Mențiuni
URI: http://digital-library.ulbsibiu.ro:8080/jspui/handle/123456789/4132
Appears in Collections:Pomi fructiferi. Tuneluri feroviare și tuburi fără sudură. Prezența luxemburgheză în România (1885-1950) --- Fruit Trees. Railway Tunnels, and Seamless Tubes. Luxembourgish presence in Romania (1885-1950)

Files in This Item:
File Description SizeFormat 
Brosura expozitie.pdfBroșura epoziției / Exhibition brochure in English and Romanian2.27 MBAdobe PDFView/Open
1 - Afișul expozitiei.jpgPomi fructiferi. Tuneluri feroviare și tuburi fără sudură. Prezența lixemburgheză în România (1885-1950)2.53 MBJPEGView/Open
2 - La originile expozitie.jpgDescrierea expoziției4.03 MBJPEGView/Open
3 - Francois Nothumb.jpgLicențiat în științe comerciale, François Nothumb a ajuns în Ploiești în jurul anului 1913. La inițiativa sa, a fost numit în 1921 consul al Marelui Ducat de Luxemburg în București. Era primul agent diplomatic luxemburghez în România.4 MBJPEGView/Open
4 - Jean-Baptiste Duhr.jpgConcesionar al cauciucurilor Englebert la București, Jean-Baptiste Duhr a reprezentat interesele luxemburgheze în România între 1938 și 1942, în timp ce țara se scufunda într-un naționalism și antisemitism ucigător.3.67 MBJPEGView/Open
5 - Ivan Cahen.jpgCorespondent la diverse ziare, Ivan Cahen a fost însărcinat în 1946 cu apărarea intereselor luxemburgheze în România. Expulzarea sa în 1947 a marcat sfârșitul reprezentanței Marelui Ducat în Regat, desființat la 30 decembrie.3.95 MBJPEGView/Open
6 - Victor Mousel.jpgPe vremea când în Marele Ducat nu exista decât uzina de gaz din orașul Luxemburg, inginerul luxemburghez Victor Mousel s-a specializat în industria gazului și era activ în acest domeniu în Belgia, România și Brazilia, ceea ce avea să-i fie până la urmă fatal.3.81 MBJPEGView/Open
7 - Henri Kintzele.jpgDe origine modestă, Henri Kintzelé a reușit prin forțe proprii să devină sondor-șef la compania belgiană de foraj Foraky. Cariera sa profesională a început la Câmpina.4.12 MBJPEGView/Open
8 - Hoffmann Krieps.jpgCunoscut în familia sa drept „de Monnonk aus Ongeren” (unchiul din Ungaria), Jean Hoffmann a lucrat la extrema sud-estică a rețelei Societății Austriece de Căi Ferate, în timp ce regiunea, românească după 1918, aparținea încă Ungariei. **** Victor Krieps a fost activ mai ales pe șantierele feroviare din Turcia. Căile Ferate Române i-au dat de muncă într-un moment dificil din viața sa, în urma Primului Război Mondial.4.19 MBJPEGView/Open
9 - Pierre Calmes.jpgPierre Calmes a fost un inginer pasionat de construcția de tuneluri feroviare. Între 1924 și 1950, s-a dedicat acestei activități în România, în pofida schimbărilor de regim și a greutăților economice.4.36 MBJPEGView/Open
10 - Charles Haas.jpgCharles Haas a fost fiul cel mai mic al lui Jean-Noëmi Haas, gestionar, și al Annei Bouren, cumnata compozitorului național Laurent Menager. A frecventat școala industrială și comercială din orașul Luxemburg, iar apoi Școala de Mine de la Liège.4.06 MBJPEGView/Open
11 - Charles Haas.jpgCharles Haas a fost luxemburghezul cel mai de vază din România. Entuziast al producției de tuburi, a devenit un colaborator sus-pus al marelui industriaș român Nicolae Malaxa, în timp ce soția sa participa la viața mondenă bucureșteană.4.57 MBJPEGView/Open
12 - Laurent Menager.jpgLaurent Menager a fost unul dintre inginerii luxemburghezi care, plecând din Saar după reunificarea sa cu Germania, avea să-și găsească de muncă în România. Avea să rămână în post până în perioada stalinistă.4.19 MBJPEGView/Open
13 - Emile Engel.jpgÉmile Engel făcea parte din inginerii luxemburghezi care au părăsit Saar ca urmare a întoarcerii acesteia la Germania național-socialistă și și-au găsit de lucru în România. Angajat la o uzină din Reșița în Banat, a trebuit să facă față fascismului românesc și celui german.4.17 MBJPEGView/Open
14 - Leon Treinen.jpgFiul unui inginer care a muncit în străinătate, Léon Treinen conducea fabrici de sticlă pentru Societatea Saint-Gobain, mai întâi în România, apoi în Ungaria. S-a confruntat cu dificultățile legate de prezența acestui grup industrial în țări rivale.4.12 MBJPEGView/Open
15 -Jean-Nicolas Krier.jpgJean-Nicolas Krier făcea parte din specialiștii angajați de statul român pentru modernizarea agriculturii. În acest scop, a fost solicitat și de diferite camere de agricultură românești în anii 1930.4.47 MBJPEGView/Open
16 - Staud_Freimann_Kriz.jpgLucie Staud, Marie Freimann și Jeanne Kriz au fost surprinse la sfârșitul anului 1918 de schimbarea de regim din Ardeal. Venite ca guvernante în familii ungurești din Ungaria, s-au regăsit deodată sub stăpânirea românească.3.83 MBJPEGView/Open
17 - Alice Schiele.jpgAlice Schiele a fost profesoară preparatoare în București. În 1930, profitând de munca sa cu o tânără româncă aleasă Miss București, a călătorit împreună cu aceasta la un concurs de frumusețe în Statele Unite.4.7 MBJPEGView/Open
18 - Robertine Seyler.jpgRobertine Seyler a fost învăţătoare la școala primară catolică din Ploiești. În acest oraș, catolicii formau o minoritate de doar 5%, iar școala trebuia să supravieţuiască cu mijloace limitate.3.56 MBJPEGView/Open
19 - Therese Reuter.jpgThérèse Reuter a plecat în România ca guvernanta copiilor inginerului Émile Engel. La Reșița, ea nu s-a confruntat cu aceleași probleme ca Engel, până când nu a vrut să se întoarcă în Luxemburg.3.73 MBJPEGView/Open
20 - Ana Reuter.jpgDe origine modestă, Anna Reuter s-a căsătorit cu un profesor român, care avea să fie numit secretar general la Ministerul Educației din România în 1931. Cazul său ilustrează dificultatea de a reconstitui biografia unei femei casnice.4.68 MBJPEGView/Open
21 - Maurice Kahn.jpgAjuns în România la începutul secolului XX, Maurice Kahn și-a întemeiat o familie și a rămas aici cel puțin 38 de ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, familia Kahn s-a confruntat cu politica antisemită a statului român.3.96 MBJPEGView/Open
22 - Schimburi comerciale si intelectuale.jpgMai multe întreprinderi din Luxemburg își vindeau produsele în România fără să aibă concesionari sau depozitari luxemburghezi. De pildă, presele de fructe produse de Duchscher & Co. din Wecker, în estul Marelui Ducat, erau vândute în România până în anii 1940. În comunism, întreprinderea de stat Tehnofrig a produs prese „de tip Duchscher”.4.09 MBJPEGView/Open
23 - Inrolatii fortati_1.jpgÎn martie 1944, Armata Roșie a ajuns pe Bug, râul-graniță din estul Transnistriei. Ea a trecut pe rând Bugul, Nistrul și Prutul la nord, ocupând Basarabia și Moldova de nord. În fața ei, grupul de armate A, compus din trei armate germane și din două armate române, a încercat să țină o linie de-a lungul Nistrului, apoi la nord de Chișinău și de Iași.3.62 MBJPEGView/Open
23 - Inrolatii fortati_2.jpgPe 20 august 1944, Armata Roșie a început operațiunea Iași-Chișinău, ajungând la Iași în cursul zilei. Între 23 și 28 august, unitățile germane din Basarabia și din Moldova au fost în mare măsură încercuite și nimicite; au pierdut 150.000 de oameni.4.93 MBJPEGView/Open
25 - Mentiuni.jpgOrganizatorii expoziției5.34 MBJPEGView/Open


Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.