"Lysistrata" de Aristofan. Festivalul Teatrelor Europene

Abstract

Lysistrata de Aristofan, dramatizarea şi regia Michael Cacoyannis. Decorul si costumele: Yannis Metzikof Muzica: Peter Link Orchestratie si pian: Alkis Kollias Lumini: Eleftheria Deko Efecte si video: Yannis Mastoris Asistent de regie: Yolanda Markopoulou Asistent de decor si costume: Alexandra Siafkou Asistent de lumini: Ilectra Perseli Distributia: Maia Morgernstern, Vladimir Ivanov

Atena, la apus, la poalele Acropolei. Lysistrata le-a chemat aici pe toate femeile din Grecia macinata de batalii, care ajung la intalnire cu intarziere ca sa afle despre ce este vorba. Ea le cere sprijinul pentru a termina razboiul: femeile trebuie sa faca un juramant care le obliga la abstinenta sexuala pana cand sotii lor, neputand ss-si satisfaca pornirile sexuale, vor imbratisa pacea. Toate au jurat si se indreapta spre stanca sfanta de la Acropole unde femeile mai in varsta au luat deja pozitie. Sexul slab se revolta! Societatea, bineinteles, este in fierbere si se opune unei astfel de actiuni. Provoulos, furios, ajunge la Atena si cere fonduri din trezoreria statului, care este sub protectoratul Lysistratei si a sustinatoarelor ei, dar fuge panicat cand femeile, mai ales cele in varsta tipa revoltate la el. Ele, totusi, trebuie sa-i infrunte pe luptatorii de varsta lor, cu figuri demne de mila, schimband replici cu motivul “Iti voi spune o poveste…” Kinisias, primul barbat intors de pe campul de lupta, revine in stare de urgenta, cautandu-si tanara sotie, Mirini. Ea îi promite totul, urmand sfatul Lysistratei, foloseste numeroase scuze si, in cele din urma, il lasa in sudori reci, el devenind astfel o victima a propriei sale sorti. In sfarşit, Lysistrata si eroinele Greciei gusta victoria. Acum ele vor sarbatori pacea cu sotii lor. Totusi, spectacolul va continua, dupa cum subliniaza Lysistrata, in dormitor pentru fiecare cuplu…