PENTARHIA – ΠΕΝΤΑΡΧΙΑΣ. Patriarhii latini de Roma Veche, Aquileia, Grado, Veneția și cei din Orient (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim). Vol. II / 4

Abstract

În lucrarea de faţă autorul ne propune noi aprofundări istoricocanonice pe tema „Pentarhiei”, adică a sistemului instituţional canonic specific Bisericii Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică din primul Mileniu creştin. Chiar dacă este o realitate divină, Trupul mistic al lui Isus Hristos, Biserica, are o existenţă istorică reunind totalitatea oamenilor aflaţi în comuniunea de sfinţenie, nevăzută însă manifestă în lumea istorică, de aceea se materializează în istoria omenirii prin aspectul său social. Primele structuri organizatorice sunt rezultatul misiunii Apostolilor, aceştia hirotonind Episcopi (cf. grec. ἐπίσκοπος – păstor), cei care au păstorit credincioşii dintr-un anumit teritoriu, ajutaţi fiind de preoţi (cf. grec. Πρεσβύτερος) şi diaconi (cf. grec. διάκονος). De-a lungul timpului creştinismul s-a extins din aproape în aproape, dincolo de primele centre apostolice, fiind hirotoniţi episcopi pentru toate comunităţile oikoumenei creştine, aflată într-un proces de dezvoltare până la marginile lumii, conform poruncii misionare a Mântuitorului (cf. Mt. 28, 19).