Please use this identifier to cite or link to this item: http://digital-library.ulbsibiu.ro:8080/jspui/handle/123456789/1727
Full metadata record
DC FieldValueLanguage
dc.contributor.authorMălinaș, Ioan Marinro
dc.date.accessioned2017-06-06T08:17:07Zen
dc.date.available2017-06-06T08:17:07Zen
dc.date.issued2014ro
dc.identifier.isbngeneral 978-973-595-701-8ro
dc.identifier.isbn978-973-595-699-8ro
dc.identifier.urihttp://digital-library.ulbsibiu.ro/123456789/1727en
dc.descriptionPENTARHIA – ΠΕΝΤΑΡΧΙΑΣ. Privitor la instituția canonică a pentarhiei patriarhilor. Vol. II / 3. 478 pagini. Disponibil și la adresa web: http://www.editura.ubbcluj.ro/www/ro/ebook2.php?id=1527ro
dc.description.abstractBiserica este o instituţie divino-umană, pregătită din veşnicie ca instrument de actualizare a mântuirii în istorie, instaurată în ziua Rusaliilor şi condusă de Domnul Isus Hristos, şi de atunci, mereu însufleţită de Spiritul Sfânt. Fiind şi o instituţie omenească, este o prezenţă socială în istorie, de aceea, din necesitate, ceea ce a fost revelat de Dumnezeu şi instaurat prin sacramentul hirotonirii (care în timpurile apostolice instaurează prima ierarhie şi comunităţi sufragane în virtutea transmiterii apostolicităţii), a suferit un proces continuu de adaptare legislativă, în concordanţă cu situaţiile particulare din istoria bisericii. Este regula care a stabilit „ordinea precedenţei” între patriarhi, Roma şi Papa deţinând primatul de onoare „primum inter pares”, fiind urmat de patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei şi Ierusalimului. După schisma din anul 1054, Răsăritul creştin şi-a adaptat legislaţia canonică în mod diferit faţă de Biserica Romană, vorbindu-se uneori despre o „tetrarhie” care a funcţionat până în secolul al XIX-lea, când apar „autocefaliile” şi ulterior, în secolul XX, patriarhiile naţionale. Dar şi „tetrarhia” a trecut prin numeroase adaptări canonice, mai ales după căderea Constantinopolului sub turci şi ridicarea Moscovei ca centru de coagulare a lumii slave-bizantine, cu pretenţii de patriarhat şi de „a treia Romă”. Spre deosebire de Bisericile Răsăritene, divizate şi supuse presiunilor venite din partea Imperiului Otoman şi ambiţiilor Moscovei, Apusul creştin a cunoscut o evoluţie canonică pe fondul consolidării unităţii culturale a Europei Occidentale şi a comuniunii Bisericilor locale cu Papa, semnul vizibil al unităţii creştinilor, după modelul colegiului Apostolilor reunit în jurul Sfântului Petru. De aici şi o evoluţie canonică diferită în cadrul Bisericii creştine, un proces istoric care reflectă din plin diferite situaţii şi nuanţări eclesiologice prezente de-a lungul timpului.ro
dc.language.isootherro
dc.publisherPresa Universitară Clujeană, Cluj-Napocaro
dc.rights© Ioan Marin MĂLINAȘ, 2014ro
dc.subjectreligiero
dc.subjectteologiero
dc.subjectpentarhiero
dc.titlePENTARHIA – ΠΕΝΤΑΡΧΙΑΣ. Privitor la instituția canonică a pentarhiei patriarhilor. Vol. II / 3ro
dc.typeBookro
Appears in Collections:PENTARHIA - ΠΕΝΤΑΡΧΙΑΣ

Files in This Item:
File Description SizeFormat 
I_M_Malinas_Pentarhia_vol II-3_2014.pdfPENTARHIA – ΠΕΝΤΑΡΧΙΑΣ. Privitor la instituția canonică a pentarhiei patriarhilor. Vol. II / 3. 478 pagini. Disponibil și la adresa web: http://www.editura.ubbcluj.ro/www/ro/ebook2.php?id=152743.82 MBAdobe PDFView/Open


Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.